E mult prea negru totul. Sau mult prea alb. Ar putea la fel de bine sa fie totul verde si nu roz. Mov. Gri. Galben. Rosu. Orice culoare iti trece prin minte, dar nu negru. E pesimist, iar albul mult prea increzator. Eu una mi-as face viata numai din verde. Verde peste tot. Pereti verzi, un laptop verde, mobila verde, pantofi verzi. Si prietenii mi i-as transforma in mici omuleti verzi.

Ar fi o lume ciudata, foarte verde si toti m-ar ura pentru asta. Ar fi o groaza de nemultumiti si plangaciosi care ma vor obliga sa adaug in peisaj macar inca doua nuante. Poate tot de verde. Apoi as ajunge sa vad numai verde in fata ochilor, iar verdele meu s-ar transforma unor in negru. De fapt, prea mult verde este intotdeauna un inceput de negru. Un negru pesimist si uracios.