Un kilogram de rosii, doi, trei castraveciori, niste branza de vaci, doi litri de lapte, o felie zdravana de urda si se face nota. La piata. Un taran cu mainile crapate de munca si unghiile pline de pamant roditor iti intinde un bon fiscal. De astazi toti taranii care vor sa scoata un ban in piete au devenit persoane fizice autorizate. Sau asa ar trebui, conform noilor prevederi legale aprobate de Guvern.

Nu esti inregistrat la Registrul Comertului nu ai ce cata in piata. Nu ai ce cata in piata inseamna ca ai sa vinzi si tu kilu’ ala de branza la crasma din sat. Pe un litru de ulei, o punga de zahar sau niste licoare pentru capul familiei. Le si vad pe bietele femei incurcandu-si degetele si privirile in casa de marcat dincolo de taraba plina doldoara de branzeturi infasurate in tifon.

Ce bon fical? Ce atata bataie de cap pentru o mana de cas ? La branzeturi o mai fi cum o mai fi….dar ce ne facem cu celebrele legaturi de patrunjel, marar sau lobada? Asteptam bonul fiscal de 1 leu, sau chiar si mai putin? Mai este si problema florilor ieftine si la duzina pe care le gasesti la marginea pietelor. Si acolo intindem mana dupa bon?

Astazi am dat fuga pana in piata. Repejor cat sa cumpar ceva mai ieftin de 10 lei, dar sa primesc bon fiscal. Dau sa cumpar un kilogram de rosii si o legatura de ridichi. Mi le catareste si imi spune: “7 lei fac domnisoara”. Scot banii din buzunar si raman cu mana intinsa. Ioc bon fiscal! Atunci o intreb pe un ton prietenos, in gluma si insotit de o privire ironica la adresa guvernantilor: “nu de astazi trebuia sa dati bon fiscal pentru orice verdeata?”

Interlocutorul, adica taranca, m-a fulgerat cu o privire greu de descris, a trantit pe taraba bancnotele pe care tocmai i le dadusem si a rastit parca fulgerata de Cel de Sus: “venim la piata si vindem astea (legumele) pe te miri ce si dumneata vrei si bon? De unde sa-ti dau bon maica? Cu asa clienti ca mata moare dracu’ taranu’ de foame!”. Si uite asa dintr-o vorba aruncata de dragul conversatiei am plecat din piata tot fara bon si urmarita de privirile altor tarani nervosi de impertinenta mea.