Spun o rugaciune scurta, trasez in aer o cruce care nu mai respecta demult sfaturile mamei si mai spun, cu drag de inima, ce dorinte as vrea sa mi se indeplineasca. Pe scurt, ca doar nu ma adresez pestisorului de aur. Am uitat sa mentionez…toul se intampla pe net. Acolo unde google-ul este frate cu rugaciunea si spovedania, iar momentele rare de deschidere fata de Divinitate nu se mai poarta in fata icoanei si stand in genunchi. Nicidecum. Din mers.

Totul se rezolva din mers. Dintr-un mers mai lent sau unul mai alert. In functie de asta butonezi mai repede pe laptop intrebarile la care vrei sa raspunzi. Daca nu-ti plac celebrele: “Ai furat?” sau “Ai mintit?” selectezi cu un simplu click e iti convine. Din spatele monitorului colorat si plin de personalitate iti raspunde o voce de popa. Cam trucata si exagerat, ce-i drept. Iti arata directia, undeva spre josul paginii web. Gestul sau te costa. La propriu. V-ati spovedit undeva pe gratis? Si iertarea pacatelor are un pret!

Apoi ar mai fi “spoveditul din mers”, din pozitia”culcat” sau “poicior peste picior”. Acolo unde iti este laptopul sau alte inovatii tehnologice care inglobeaza capacitatea unui calculator vechi, acolo esti si tu. Nu te poti dezlipi de tehnologie. De calculator nici macar atat. Am fi in stare sa-l purtam sub foma de inel sau de bratara. Am fi foarte multumiti. Singurii care nu ne-ar intelege ar fi bietii de parinti. Ce vina au ei ca devenim, partial, roboti? Noua ne place.