Dar nu in Romania. In alta parte. Cat mai departe. Ca sa nu mai fiu nevoita sa imi fac griji pentru cum va arata viitorul meu. Sau mai rau, pentru cum nu va arata viitorul meu. Sunt dispusa sa renunt la tot. La prieteni, la colegi, la rude (mai ales la rude) si la anii din facultate. Numai sa ma nasti in alta parte. Iti propun ceva. Tu sa ai 20 si ceva de ani, sa te indragostesti din nou. Tot de tata (conditie esentiala) si sa vin pe lume in Anglia, sa zicem. Si apoi sa ma cresti fara sa rupi de la gura ta asa cum ai facut pana acum.

Fara sa va spetiti spatele intre doua joburi pentru ca nenorocitii de la guvernare isi bat joc de voi. Fara sa va ganditi de doua ori inainte sa va duceti intr-un amarat de concediu. Si ala tot pe sistemul: azi mai putin, maine si mai putin ca sa ne ajunga banii pana la plecare. Fara sa va vad posomorati ca va scad astia salariile de la luna la luna. Fara sa fiti derutati atunci cand puneti stampila pe blestematul ala de buletin de vot. Fara sa fiti nevoiti sa alegeti dintre doua lucruri rele, ala mai putin rau. Fara sa ajungem in secolul XI si sa inchidem dracului caloriferele la temperaturi de ne ingheata curul in casa pentru ca nu avem cu ce sa platim intretinerea. Fara sa aiba bunicii o “pensie de parliti”, vorba lui Turcescu. Fara sa se fure banii pe fata de la bugetul statului si apoi sa auzim celebra:”cerem o rectificare domnule Boc”. Fara sa sufere bietii batrani ca Iliescu se retrage din PSD. Fara sa fim luati de prosti de aia mai mari.

Batem palma?