Mai o iarba, mai o tigara, mai un paharel. Si ziua era brusc mai frumoasa. Acum ordinea se inverseaza: o tigara, un paharel si o iarba, dar procurata mai greu, nu asa din centrul orasului. Si visatorii astia si-au gasit nasul. Cam tarziu ce-i drept, dar si l-au gasit. Acuma gata baieti. “Jos militaria din pod” vorba lu’ bunicu’. Ori va conformati ori intrati la racoare!

Eram azi prin zona Elena Doamna si ce sa vad? Coada la weedshop mai ceva ca pe timpul lui Ceausescu. La rand stateau strasnic vreo sase baieti care mai de care mai camuflati cu fesuri si glugi nevoie mare. Ma apropii de usa magazinului si aud o voce de barbat: “Haide bah da si mie 300 da mii ca e la juma’ de pret”. M-am facut ca stau si eu la rand. Fiecare avea pregatiti bani fixi, fara a fi nevoie sa astepte restul de la vanzator. Am inteles ca nu e de glumit cu visatorii. Aveau o determinare in privire. Iti lasau impresia ca ar vrea sa cumpere tot magazinul. Mai aveau si o privire tulbure, aproape rosiatica. E de la sine inteles. De cand cu legea asta care interzice plantele de la weedshop cred ca s-au drogat non-stop. Nu cumva sa piarda ceva. Ma vad ajunsa in fata vanzatorului care imi arunca o aroganta: “Fata, te fac cu un magic?”.

Am o curiozitate: toata lumea vorbeste de visatori si magazinele de vise. I-a intrebat insa vreodata cineva ce au visat?

Somn usor.