S-a terminat sesiunea. Am dat uitarii proiectele si lucrarile saptamanale. A inceput sa nu-mi mai pese de noua structura a anului universitar si mi-am reluat somnul de frumusete. Dupa o saptamana in care pot numara pe degete orele dormite, pot sa ma urc pe Repedea si sa strig cu toata puterea mea: “S-a terminat!”. Nu a fost imposibil de greu, dar nici accesibil ca o punga cu alune pe care o gasesti la orice colt de strada. Proiectele astea in echipa au avut si ele farmecul lor. Pentru prima data dupa trei ani de facultate pot sa zic ca am amintiri. Intalniri de proiecte esuate, nopti pierdute sau petrecute prin caminele din Tudor, lectii scurte de make-up (aveam impresia ca daca ne machiem la miezul noptii ne vine si inspiratia- uneori ne venea, alteori ne ascundeam noi de ea).

Acum astept cu o imensa ( nemaiintalnita, neasemuita, impresionanta) nerabdare cel de al doilea semestru.