“S-o dus dracului si radioul. Cine dracu mai asculta? Pe vremea mea….” Asa incepe fiecare gand al vecinului de la trei, cand pe vremea lui informatia era informatie, muzica era muzica, iar Ceausescu era singurul subiect despre care nu vorbea niciodata. Mama il cunoaste drept “ala care dracuieste de dimineata pana seara”. Eu il stiu drept nea Ion care le are cu presa. E batran. Poate prea batran pentru lumea asta in care traim. Se trezeste dis-de-dimineata. Cam pe la ora 5.00. Da drumul la radio si asteapta sa auda vocile. Vocile alea, de care nea Ion imi vorbea asa frumos in urma cu cativa ani, nu se mai aud decat pe la ora 6.00-7.00. Pana atunci dracuieste de zor. Nu asculta Radio Romania Actualitati. Nici Antena Satelor. “Mie imi place de Voicescu. E baiat de treaba. Si le are cu vorbitu’. Nu ca ceilalti din oras care spun doua vorbe, trei surcele si ma zdruncina cu porcaria aia de muzica”.

De cand il stiu, nea Ion asculta Radio Iasi. Ii place matinalul realizat de Marius Voicescu si uneori il mai aud in maxi-taxi cum intra in direct si vorbeste in sinea lui. Si mai imi place un lucru: e sincer. M-a tras intr-o zi de maneca si mi-a spus: ”Tu lucrezi la Hit… Faci bine, da’ radioul nu mai este ce era. Nu mai e nimic. S-a dus. S-a dus dracului.” In felul lui, nea Ion are mare dreptate. Radio Iasi nu mai este ce era, Radio Hit nici el.

Acum stau si ma intreb: ce va urma? Ce ne asteapta pe cei care ne-am pus sperantele in proiectele locale de radio? Ce mai poate salva radioul? La inceput, lumea a dat vina pe marile posturi nationale, gen Europa FM, Kiss FM si Radio 21, care au inceput sa emita si in Iasi. Deodata lumea nu mai asculta un singur post de radio, ci doua sau trei. Dintr-o data tortul audientei a fost muscat din ce in ce mai mult de retelele nationale. Radioul local s-a transformat intr-un copil orfan, macinat in interior si frustat in exterior. Radioul local nu a mai stiut ce sa ofere publicului. Nu a mai inteles ce ar trebui sa faca. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, radioul local nu prea mai are nimic de facut. Asteapta doar sa fie inghitit. De criza sau de altii mai mari.

De la microfonul zdruncinat de timp,
Iulia Nanescu