Viata la radio

24 Jan 2010

Inceput la Radio Hit

Nu am spus niciodata cum am inceput sa fac radio. Daca ar fi sa ma iau dupa mama, atunci ar trebui sa spun ca radioul m-a gasit pe mine si nu invers. Cochetasem un pic cu ceea ce insemna o redactie radio inca din anii de liceu, insa adevarata provocare mi-a starnit simturile mult mai tarziu. M-am trezit sunata de redactorul sef de la Radio Hit. Cam asa incepe povestea. Am lasat totul balta si am dat fuga in Copou. Am fugit intr-un suflet pana in fata sediului unde m-am oprit brusc. Mi-am facut de vreo trei ori cruce (imi da un fel de incredere) si am inceput sa tremur. Nu m-am oprit din tremurat nici dupa ce am plecat de la interviu.

Discutiile cu directorul au decurs bine, cu redactorul sef la fel, insa ce avea sa-mi zdruncine calmul a fost proba de voce. Unii se tem de balbaieli, altii de defecte precum sasaiala sau raraiala. Eu ma temeam de vocea mea. Intotodeauna am trait cu impresia ca am o voce naspa, stridenta, anapoda. Zis si facut. Am intrat in studioul de productie, am facut cunostinta cu cel care avea sa-si dea sau nu acordul si cu o foaie trantita-mi mana dreapta am inceput sa citesc. Verdictul: ai dictie, dar tipi. Gata. Am crezut ca am dat cu piciorul la sansa de a invata cum se face radio. Am plecat un pic dezamagita. Urma sa ma intorc a doua zi pentru a da proba la stiri. In tot timpul asta nu am spus la nimeni ca am dat probe pentru postul de reporter la Radio Hit. Am o superstitie prosteasca: “Iulia, daca ai sa spui cuiva ca ai fost la un interviu, inainte sa stii ca ai fost acceptata, vei pierde postul”. Pasind pentru a doua oara in redactia Radio Hit am primit si acceptul de a colabora cu ei. Am zambit, am multumit, am mai facut sigur ceva dar nu-mi amintesc, apoi am iesit. Stiu ca am asteptat sa ma indepartez de sediu cand am inceput sa sar si sa tip in plina strada. Atunci a inceput sa-mi placa radioul…..

Au urmat saptamani grele. Exercitii pentru voce si emotii de fiecare data cand intram in direct. Singurul lucru care reusea sa ma calmeze erau vobele unui coleg de serviciu: ”Iulia, ai sa ajungi sa faci performanta intr-un an si jumatate. Ai rabdare cu tine. Eu am”.


P.S. Microfonul din productie va ramane cel mai imbratisat microfon din istoria radioului……(doar pentru cei care inteleg).