Criza m-a lasat rece din primul minut in care am auzit ca cica s-ar fi intors in Romania. Desi m-am nascut la un an de la Revolutie, am inteles de la mama ca de fapt criza asta nu ne-a parasit niciodata. A fost un fel de surata a romanilor, si fix cand ne-a mers mai bine s-a intors pe meleagurile noastre. Sa ne salute, evident. Gazde bune, cu drag de semeni, cu totii am primit-o si in 2009. Isteria cuprinsese toate sectoarele de activitate. Ciudat era ca fiecare isi vedea doar de caciula lui. Printre aia ma numaram si eu. Aveam un loc de munca sigur, ai mei o duceau bine si cam atat. Apoi am inceput sa tot aud: vreo doua ziare au dat faliment, unul a trecut pe online, un post de radio si-a luat zborul spre nicaieri, nu a durat mult si s-a desfiintat si Tv BIT. Atunci am inceput sa simt criza. Inca o simt. Ceea ce vreau sa spun e ca presa se duce naibii. Oamenii sunt tinuti pe post de voluntari, sau in cel mai rau caz sunt concediati. Cei care au mai ramas la carma ziarelor sau a posturilor de radio si tv sunt cei care inca nu si-au pierdut ultima speranta. Cineva imi spunea acum doua zile la munca: ”Pana acu’ o fost bine. Stai sa vezi ce ne asteapta in urmatoarele sase luni. O sa ne manance si sfintii si dracii”. Poate sa ne manance cine vrea atata timp cat presa ieseana nu va muri sub ochii cititorilor. Un singur ziar si un singur post tv pe piata nu inseamna presa!