E un fel de du-te-vino pe care il accepti an de an. Il accepti pentru ca esti un pic copil. Vrei cadouri, vrei atentie, vrei dragoste si mai vrei si multe altele insa pe care mosul nu ti le va aduce prea curand. Concret: vrei multe. Pana la cadouri insa pare cale lunga atunci cand trebuie sa te infrupti din bunatatile gatite de mama sau bunica. De fapt, ce inseamna Craciunul? Pentru mine Craciunul nu s-a schimbat. Il vad la fel ca in copilarie. Cu doua exceptii: stiu ca omul imbracat in rosu nu e tocmai purtatorul de cadouri, iar Craciunul nu inseamna doar sa daruiesti ci si …..sa primesti. Recunosc ultima parte este pe gustul meu. Pentru cei gurmanzi Craciunul e cea mai mare tentatie: chisca, caltabosul, carnciorii, cozonacul si platourile intregi cu prajituri toate le fac cu ochiul. Pentru altii Craciunul e perioada de refacere de dupa cel mai lung post din an. Pentru mama e sarbatoarea in care ma vede prin casa si isi face cruce la fiecare miscare de a mea. “Nici nu-mi aduc aminte cand am vazut-o pe acasa. Cred ca au dat-o astia afara de la Hit”, i-a spus pe un ton mai mult ironic decat dragostos lu’ sora sa. La randul ei matusa mea: “Da ce face Iulia la radio? Ca nu am inteles niciodata”. In fine, ma saturasem sa trag cu urechea ba la ce vorbeau ele doua in bucatarie, ba la ce se mai dezbatea pe Realitatea. Apoi mi-am dat seama: suntem pe 25 decembrie, seara. Ne mai despart cateva ore de ziua de 26. Adica a trecut Craciunul. Am scapat de toata agitatia. Am ramas si cu buzunarele goale. Ne intoarcem la serviciu.